Din mers

Aproape ca nici nu am vazut-o cand a trecut pe langa mine.Stearsa, ingandurata, obosita.O femeie pe care n-am putut s-o numesc atunci "atragatoare".Slaba, uscativa, aproape desirata, purta un sal pe umeri, nu purta geanta, iar in picioare avea niste cizme lucioase.O aparitie care nu spunea nimic.Eram obosita, ajunsesem mai tarziu decat in mod normal.Asteptam autobuzul si ma simteam privita.Era acolo, la cativa metri de mine.I-am intors privirea, ochii aceia goi si negri m-au fixat in continuare.La prima vedere, simturile mele erotice erau moarte.Nu m-am gandit nici macar la o eventualitate de asemenea fel.Autobuzul insa n-a intarziat sa apara, femeia a urcat prin usa din fata.Am urmat-o, desigur, chiar in spatele ei.Nu stiu daca era gay, nu stiu daca nu cumva era nebuna , dar mi-a placut sa ma inghesui in spatele ei uscativ si slab.Nu mirosea a nimic.Narile mele nu au detectat nici un miros specific ei.Am impins-o, brutal, si tot eu mi-am cerut scuze apoi.Mi-a intors privirea, din nou.M-am proptit in fata, cu fatza catre usa.Ea s-a asezat pe a doua pereche de scaune din dreapta.Noapte.Lumina nu functiona in autobuz, ci doar flash-urile fugitive ale becurilor de iluminat din mersul autobuzului.In tot acest timp in care eu mi-am intors chipul in profil, m-a privit.Privirea ei avea ceva neplacut, intr-adevar, dar mainile ei, mainile ei pareau inocente, pure; felul in care parul neglijent ii atingea salul de pe umeri, felul in care salul atingea umerii, felul in care ea ma privea si parca ar fi avut nevoie de ajutor, m-au facut sa ma excit.Acolo, in autobuz, in semi-intuneric, cu straini.Ea nu mai era o straina, privirile noastre isi spuneau totusi ceva.Si atunci ... mi-am imaginat ca ma apropii de scaunul ei, ca ii ating genunchii slabi, anorexici.Ca mana mea urca incet sub fusta ei verde cu modele populare, ca urc incet catre ea insasi.Ea inchide ochii, isi tremura buzele.Degetele mele ii mangaie incet pielea umflata, depresiunile marginii ei umede.O simt, in inchipuirea mea bolnava, ca pe un elogiu al aventurii.Simt cum tremura, simt cum unul dintre sfarcuri se intaresc in palma mea, simt cum imi ridica palma si cum imi linge fiecare deget.O multime de lucruri murdare imi trec prin minte, im inchipui si practic atarn de bara de deasupra; imi imaginez cum limba mea o atinge pe a ei, cum ii desfac picioarele si cum i-o trag, acolo, pe scaun.Ce sentiment sa existe, in afara de cel al dorintei, fie ea si imposibila ? I-o trag, scurt, apoi, cu o mana ii imping capul catre slitzul blugilor, o silesc mai mult sa-i desfaca.Cu o mana ma tin de bara, iar cu cealalta o conduc.E urata.As zice ca un extraterestru tocmai imi face sex oral, dar vreau sa imi dau drumul pe buzele ei.Ca s-o insemnez.Cumva.Imi revin insa din "reverie", trebuie sa cobor.Ea ramane pe scaun, cu aceeasi figura anosta si privindu-ma.Cobor si ma simt de parca i-as fi tras-o si tocmai am suit-o in ultimul autobuz spre casa.O ultima privire.Din mersul autobuzului, pe geam, intoarce capul.Ah, gandi-m-ai, gandea-te-as !

To bi or not to bi

Aceasta-i întrebarea... care mă frământă de ceva vreme.
Când am descoperit discriminarea persoanelor bisexuale chiar în cadrul comunităţii gay m-a lăsat perplexă şi m-a indignat
Eu folosesc termenul gay în mod generic pentru comunitatea LGBT. Şi da, ştiu exact la ce se referă acronimul respectiv. Ştiu chiar că a fi trans nu exclude posibilitatea de a fi gay sau bi (personajul Moira/Max din serialul "The L Word" e un astfel de exemplu şi el reflectă o realitate).
Printre părerile foarte răspândite despre bisexualitate sunt faptul că nu există, că respectivii sau respectivele sunt confuze, nu ştiu ce e cu ele şi că ar trebui să se hotărască odată, să nu mai încurce lumea...
"N-aş putea să fiu niciodată cu o femeie bi pentru că mai devreme sau mai târziu o să mă părăsească pentru un bărbat." Dacă e să te părăsească, mai contează pentru cine?
În rândul lesbienelor, pentru că pe ele le cunosc mai bine, e destul de răspândită părerea că femeile bisexuale au relaţii şi cu bărbaţi şi cu femei în acelaşi timp. Dar asta mi se pare că e o alegere a persoanei respective, ţine de valorile ei, dacă situaţia respectivă e acceptată în cunoştinţă de cauză de toate persoanele implicatem. Dacă cei doi sau trei sau n nu cunosc situaţia, deci sunt inşelaţi, ţine de moralitatea ei, nu de orientare. La urma urmei, relaţiile poliamoroase sunt practicate şi de heterosexuali, de adulter şi înşelătoriile de genul nu mai vorbesc...
De ce a avea relaţii şi cu ambele sexe e atât de greu de acceptat?
Deşi n-o împărtăşesc, am început să înţeleg de unde izvorăşte aceasta bifobie (după modelul homofobie). Eu însămi am început prin a mă declara bi, în vremea liceului; a fost prima etapă a coming out-ului. Acum mă consider lesbiană, dar a durat mult până să ajung la gradul de confort încât s-o declar fără reţineri. Am realizat că îmi plac femeile, dar n-am putut să renunţ imediat la ideea că n-o să am acel viitor pe care mi-l imaginasem în copilărie (şi pe care toţi în aşteptau de la mine): căsătorie (cu un bărbat) şi copii. Nici acum nu elimin cu desăvârşire posibilitatea asta. Da, s-ar putea să mă îndrăgostesc de un bărbat şi să mă căsătoresc, dar e foarte puţin probabil. Nu mai are rost să mă declar bi, din moment ce nu mă atrag bărbaţii şi nu caut relaţii cu ei.
În perioada când mă declaram bi am avut parte de tot felul de reacţii, majoritatea negative. Practic eram judecată sau cel puţin suspectată pentru toate păcatele înfăptuite vreodată de bisexuale.
Părerea mea e că nu ne alegem orientarea, că factori lipsiţi de controlul nostru o cauzează. Nu cred că e imoral să fii atras de persoane de acelaşi sex. Nici că e imoral să fii atras de persoane de sex opus. De ce ar fi imoral să-ţi placă de ambele?

Nu cred că bi înseamnă nehotărâtă. Că există persoane nehotărâte care se declară bi, e adevărat. Un timp eu însămi am făcut parte dintre ele. Dacă eu am ajuns la concluzia că sunt gay nu înseamnă că tuturor o să li se întâmple asta.
Sunt puştoaice care se declară bi. Unele o fac doar ca să atragă atenţia băieţilor şi să pară mai cool. Evident că habar n-au ce greutăţi implică faptul că nu eşti hetero.
Altele sunt pur şi simplu curioase, experimentează un timp şi se decid că de fapt sunt straight (cunosc un exemplu). O parte din ele realizează că sunt pe de-a-ntregul lesbi, iar restul sunt pur şi simplu bisexuale. Ezit să mă pronunţ care sunt proporţiile cool/straight, dar nesigur/gay/bi.
Ar mai fi de discutat aspectul adepţilor de ménages à trois. La site-urile de matrimoniale sau de social networking apelează aproape toată comunitatea gay la un moment dat. Cu toţii am dat peste cupluri de echangisti (swingers) şi cupluri care caută o femeie bi, de obicei pentru sex sau o relaţie secundară. Există şi femei bi deja într-o relaţie cu un bărbat, unele căsătorite, care vor o relaţie separată cu o fată.
Combinaţiile sunt nenumărate şi daca toţi cei implicaţi ştiu despre ce e vorba, sunt majori şi îşi dau consimţământul, eu una nu am nimic împotriva lor.
Dar astfel de practici, deşi implică bisexualitatea, nu derivă din ea.

E acelaşi mecanism de discriminare întâlnit în cazul rasismului: pentru că numeroşi membri ai unei etnii sau rase (de exemplu ţiganii) produc infracţiuni, e urâtă toată comunitatea.
Dacă nu crezi că toţi ţiganii fură doar pentru că sunt ţigani, de ce ai crede că toate bisexualele sunt imorale?
Să ne trăim viaţa fără să obsesia etichetărilor şi a procentelor. A fi 100% straight sau 100% gay nu te face cu nimic mai bun sau mai rău decât cineva care se consideră 70% gay (adică bisexual/-ă, dar predominant atras/-ă de persoane de acelaşi sex). Doar alegerile pe care le faci dau măsura ta ca om.

In sorte diaboli I

- Te-ai gandit cum ar fi s-o inseli ? Intrebarea ma lovi in moalele capului.
- Pentru ce as face asta ?
- Ca sa te razbuni ? Sa simti gustul libertatii, sa simti gloria zvacnind in vene, sa te eliberezi, fie si pentru o clipa , de vrajba ei ! Femeia din a carei gura tocmai iesise intrebarea era foarte frumoasa, era imbracata intr-o rochie de un negru mortuar, care iti intuneca retina.Parul negru ii cadea in graba pe umerii goi.Era o aparitie neasteptata, era ca un contrast salbatic cu ceea ce mi se intampla atunci.Ma privi, cu ochii ei negri, absenti si se invarti in jurul meu precum o leoaica in cusca, nerabdatoare sa-si sfasie prada, respectiv eu.Nu am putut sa-i raspund, pentru ca inselatul nu a fost niciodata o rezolvare a vreunei probleme.Diavolul insusi imi propunea fel de fel de tertipuri sa ma scape de"raul - rau ".
- Ei, nu zici nimic ?
- Tot nu pricep de ce as insela-o ! am exclamat, in urma unei scurte introspectii.O iubesc si cred ca e de ajuns .
- De unde stii ca ea nu te insala ? Cine stie cu cine umbla acum, prin ce bar, prin ce pat rataceste ... Auzind acestea, venele mi se rasuceau in incheieturi, tamplele imi zvacneau furibunde.Imaginea ei cu alta ma scotea din minti.Insa m-am stapanit.
- Si chiar de-ar fi asa, n-are nicio importanta !
- Ba bine ca nu, te-a innebunit in asemenea hal incat nu mai vezi altceva in afara de farmecele ei ! Tu m-ai chemat, suflete tanar, tu m-ai chemat.Sunt rodul chemarilor si furiilor tale de pana acum.Sunt, intr-adevar, reincarnarea draceasca a ideii de femeie, sunt mai mult decat o simpla materie, poate sunt Diavolul in persoana.Alina-ti durerile si suferintele in bratele cuiva ! Las-o sa se zbata in propriile ei minciuni si siretlicuri.Daca te iubeste, nu va permite sa te piarda.
Vorbele Diavolului ma imbatasera demult, exista un soi de adevar pe undeva, dar refuzam sa cred.Bratele ei ma inconjurasera, un miros dulceag, zaharos , imi stranse pieptul.
- Nu voi putea s-o insel niciodata.

La vocativ

Te privesc si te-ntreb, iubito, cate lacrimi ai varsat in clipa in care te-am lasat goala, singura, in asternut ?
Te privesc si te-ntreb, iubito, cata durere a suportat tarfa din tine in umbra marilor dezamagiri ?
Tu meriti un deget infipt adanc in vaginu-ti umed si larg, un deget violent si tupeist, iar daca urli,
Iti voi dezgoli fesele si iti voi trage cateva bucati cu cureaua.
Apoi cateva palme, de vei indrazni sa te uiti in ochii mei,
Cateva palme pana sangele iti va umple nasul,
Pana cand te vei prabusi de durere, de spaima, de mirare.
Nu-i nimic, iubito, viata e facuta pentru lacrimi si hohote de ras,
Asa ca sezi in genunchi si termina-ti treaba,
Scenele lacrimogene incep sa ma scoata din minti.
Si daca vrei sa raman cu tine da-ti jos masca si desfa-ti picioarele
Pentru a-mi demonstra ce orizonturi largi ai.
Te privesc si te-ntreb, iubito, aleasa cui esti tu ?
Te privesc si ma-ntreb, iubito, daca te va culege vreodata cineva.
Te privesc si ma-ntreb, te-ntreb....

Homofobia

Sunt unele atitudini atât de înrădăcinate, atât de legate de instinctele noastre, de valorile noastre fundamentale încât suntem capabili să mergem până la încălcarea demnităţii, până la război şi unii dintre noi până la crimă, ca să le apărăm.
Cere-mi un subiect atât de volatil că poate distruge familii, relaţii, prietenii, chiar vieţi şi-ţi voi răspunde simplu: homosexualitatea.
Ca sa spun drept, nu mai suport homofobia! Şi dintre homofobi, nu-i mai suport pe ăia care sunt oameni educați, civilizați, nici fanatici religiosi si nici extremisti politici, oameni de isprava cu alte cuvinte.Cei care nu pot accepta că doua fiinte, care din întâmplare s-au nascut cu acelasi echipament in pantaloni, se pot indrăgosti, că se pot dori cu aceeaşi intensitate.
Nu inteleg si atunci resping. In spatele unor argumente de tipul "e impotriva naturii", "Dumnezeu a zis..." "It's Adam and Eve not Adam and Steve", banuiesc ca se ascunde de fapt repulsia organica pe care le-o produce sexul intre barbati. Pentru ca nu se pot abtine sa nu si-l imagineze ori de cate ori aud cuvantul gay. Da, imaginea a doi barbati in atitudini sexuale ii scoate din minti... Despre ipocrizia unei asemenea reactii s-a mai discutat.
Un al doilea lucru pe care nu-l suport sunt unii barbati hetero care considera o datorie personala sa "salveze" orice lesbiana care le iese in cale. Nu conteaza daca ea e urata, daca in alte circumstante nu i-ar fi aruncat o a doua privire, daca s-a aratat de la inceput neinteresata, de indata ce afla detaliul fatal, iau foc. Pornesc un fel de cruciada, un razboi de cucerire si mai ales de onoare pentru gratiile bietei femei.
Daca ea se nimereste sa fie bi... totul ia o intorsatura interesanta. Ok, e cucerita... dar oare pe ea o dorea sau doar satisfactia de a fi adus-o pe "calea cea dreapta"? Intrebari pe care doar ei si le pot lămuri.
Nu vreau sa vorbesc acum despre celelalte cauze ale homofobiei: ignoranţa crasă, îndoctrinarea religioasă, convingerea idioata ca gayii ar fi "împotriva familiei", influenţa mediei care ne vâră pe gât doar imagini clisheice cu barbaţi efeminaţi, histrionici si promiscui. Când mă gândesc la ce au de înfruntat ajung să mă mir că există totuşi oameni cu mintea şi sufletul deschise. Ei sunt cei care, nu numai că ne acceptă, dar nici nu s-au gândit vreodată să ne judece.

Super - femei

-Cand erai mica stiu ca aveai obiceiul de a colectiona astfel de benzi desenate de la Marvel, cu diversi super-eroi.

-Super-eroinele ma fascinau, apareau rar in reviste, dar muream de placere sa privesc costumele mulandu-se pe trupurile lor perfecte si apetisante.

-Ce te face sa spui 'femeie apetisanta " ? Intrebarea ma zgudui putin, intrucat idealul meu de femeie nu era format inca.

-Cand zic "corp apetisant" nu inseamna un corp gras, plin de celulita sau predispus la ingrasat.Nu, ma refer la formele femeii, la trupul ei, indiferent de natura,la detaliile ei care intaresc certitudinea in tine ca ai vrea s-o ai in toate formele posibile ale posedarii.

-Nu stiu de ce am impresia ca aud un barbat spunand asta, nu pe tine, imi zise ea, razand, asezand ceasca de cafea pe genunchi.

-Un barbat ? De ce ? Doar barbatii pot sublinia si modela femeia ? Doar un barbat poate vorbi despre dorinta ? Din cauza faptului ca are ceva ce noi nu avem ?

-Nu despre asta este vorba..In fine, vorbeam despre super-eroinele din benzile desenate..... si privindu-ma drept in ochi isi inmuie buzele in cafeaua fierbinte.Ia zi-mi, care era preferata ta ?

-Catwoman, din cate imi aduc aminte.

-Pentru ca avea bici ? Pentru ca iti plac femeile care stiu ce vor si care se impun in pat ?

-Daca o tipa are bici, ori il foloseste ca sa dreseze, ori ca sa fie dresata.Ea ridica din spranceana, in semn de interes profund a ceea ce urma sa spun.E vorba de atitudinea ei, de agilitatea miscarilor ei de felina....umana, ca sa zic, nu avea importanta costumul de piele si nici biciul.Alea erau doar detaliile care ii demonstrau,intr-un fel, superioritatea fatza de masculi, puterea de dominare.

-Dar masca ? Ce spui despre femeile cu masca ? ma-ntreba ea, facand ochii mari catre mine.Genele ei luungi pareau ca imi mangaie retina intr-un mod silentios, o priveamsi ma gandeam cat de potrivita era pentru a fi o super- eroina !

-Despre femeile cu masca ? Uite, acum tu ma intrebi de parca as fi barbat ! si am inceput sa radem amandoua.Femeile care au masca pe chip degeaba o au.E ca si cum mi-as pune costum de pompier peste costum de cosmonaut.Ideea e aceeasi, pentru ca intr-un fel sau altul toate avem cate ceva de ascuns, iar o masca nu reprezinta nimic in comparatie cu ceea ce ascundem noi in suflet.Ma gandesc la Catwoman.O data ce masca de pe chip ii era data jos, devenea vulnerabila.Omul o vede si zice "Are doar o masca, deci se poate demasca ".Dar ceea ce se ascunde in fiecare dintre noi nu poate fi vazut de nimeni.Catwoman a fost creata pentru a demonstra ca nu doar masculii pot fi eroi, si din cate stiu, a fost creata de un barbat, daca nu ma insel.Iata deci nevoia mascululi de a "improviza" sau crea ceva care sa-l tina din scurt, sa-l stranga de gat ori de cate ori e nevoie.-Ea imi asculta fiecare cuvant, fiecare vorba spusa.Stiam ca urma sa ma intrebe "ce inseamnaa fi o super-femeie ? ", si i-am luat-o inainte cu raspunsul : O femeie este numita super-eroina atunci cand iubeste atat de mult incat nu mai salveaza nimic din jurul ei, intreaga ei atentie se focalizeaza asupra persoanei adulate, o femeie care nu-si spune niciodata replici dure in oglinda dimineata si care nu-si da palme daca misiunea eia esuat.Nu.E o super-femeie pentru ca stie sa se abtina, sa se controleze, cand stie si simte pericolul dar nu previne pe nimeni, e de ajuns sa nu faca ea nimic.

-Asta e cea mai oribila forma de egoism a ta ! imi striga ea, ridicandu-se de pe fotoliu si aruncand cartile si foile pe care le tinuse in brate pana atunci.Pentru moment, m-am speriat, dar apoi m-a pufnit rasul.Deci o super-femeie = egoism crancen, conchise ea, notandu-si nu stiu ce pe foile ei.Bine, zise ea intr-un tarziu, cum o vezi pe Catwoman ?

-In ce ipostaza ?

-Oricare, tre s-o vezi cumva anume.

-Catwoman n-a avut un impact atat de mare precum Batman, Super-man, etc, deoarece nu s-a pus accentul pe forta feminina.Nici macar in benzile desenate.E un fel de pisicuta care te zgarie atunci cand faci treburi bune.Parerile sunt impartite cu vedere la faptul daca ea a fost sau nu super - eroina.

-Dar Super - Woman ?

-Super- Woman avea aerul unei pustoaice de 17 ani, cu pletele in vant, independenta si de neoprit in slujba binefacerilor.Bineinteles ca Super-man o trimitea la culcare cand era el de "serviciu" sa salveze lumea.Super- femei se gasesc, insa nu toate isi pastreaza talentele.Cel care isi pierde talentul se numeste un om mort.Nici super- eroinele nu l-ar salva.Talentul este inauntru.Nu mai e masca.

Cum Brokeback Mountain mi-a schimbat viaţa

E ironic venind de la o lesbiană, nu-i aşa? I-am spus despre filmul ăsta unei amice şi ea n-a făcut decât să remarce "Îhh... bărbaţi, bărbaţi şi numai bărbaţi! Eu tot aşteptam să apară tipele şi nimic... " Ei bine, eu n-am remarcat lipsa femeilor, Anne Hathaway şi mai ales Michelle Williams strălucind în micile lor roluri. Asupra mea impactul a fost semnificativ... pana la punctul de a-mi fi schimbat cursul vieţii.
Am căutat filmul din curiozitate. În perioada aia urmăream site-urile gay cu sfinţenie, dar în secret şi fără convingerea că-mi voi manifesta vreodată înclinaţiile. Îl lăudau peste tot aşa că trebuia să-l văd! L-am descărcat de pe net, înainte să apară la cinema, înainte să-l de pe PRO tv...
Două zile după aceea am umblat într-un fel de transă. Apăsarea regretului pe care îl ai când o posibilitate extraordinară a fost aproape să se împlinească, mă copleşea. Jack şi Ennis ar fi putut avea o viaţă frumoasă împreună: "Ya know it could be like this, just like this always..." Dar Ennis nu poate, nu e în stare să înfrunte îngrădirile societăţii. E prins în propriu laţ, după cum singur recunoaste.
Am întrezărit atunci drama a milioane de iubiri imposibile, consumate în aceleaşi împrejurări şi mai ales mi-am intuit traseu propriei vieţi. Ce aveam de gând să fac? Ştiam că sunt gay, ştiam că îmi plac femeile, dar eram paralizată pur şi simplu de perspectivă. Era clar unde mă ducea drumul pe care eram, drumul normal al unei fete relativ inteligente dintr-o familie obişnuită din provincie: o slujbă decentă, un soţ cumsecade, o casuţă modestă, 2,5 copii... Nici acum nu văd nimic rău în ăsta, nu pentru majoritatea oamenilor. Dar devenise evident că eu nu fac parte din majoritate. Urmând calea asta aş fi ajuns inevitabil în postura lui Ennis: prinsă în cuşcă. În zilele "de după Brokeback Mountain" viaţa mea a luat adevărata turnură, chiar dacă n-a fost manifestată imediat.Am hotărât atunci că vreau mai mult, că vreau să iubesc şi să pot arăta celorlalţi pe cine iubesc. O viaţă dublă e o viaţă înjumătăţită şi eu vreau totul.
Habar n-aveam ce mă aşteapta, îmi era o frică, nu ştiam cum să procedez în continuare, dar hotărârea fusese luată: aveam să trăiesc ca lesbiană.

---